Soia, elementele-cheie ale unei implantări reușite.
- Expertiză, Soia
Spre deosebire de alte specii, implantarea culturii de soia determină 70% din succesul acesteia. Pentru a reuși această etapă, este esențială atenția acordată alegerii parcelei, pregătirii solului, datei de semănat și utilizării semințelor certificate.
Apă, buruieni și natura solului – criterii pentru alegerea parcelei
Trei elemente trebuie luate în considerare în alegerea parcelei: disponibilitatea apei, natura solului și gradul de îmburuienare. Necesară de la înflorit până la sfârșitul maturării boabelor, resursele hidrice sunt esențiale pentru cultura soiei. Prin urmare, parcelele irigabile trebuie să fie preferate pe solurile cu o rezervă utilă limitată. În uscat, alegerea se face pe o parcelă cu o rezervă utilă foarte bună. Solurile care conțin un procentaj de calcar peste 10% trebuie evitate, deoarece acestea pot afecta dezvoltarea culturii. În general, trebuie luată în considerare prezența buruienilor foarte concurente și greu de distrus.
La pregătirea terenului, verificați dacă structura acestuia este degradată
În cazul unei parcele cu sol bine structurat, toate tehnicile de pregătire sunt posibile. Lucrările adânci, pe un sol bine zvântat, pot fi luate în considerare, dar nu sunt obligatorii dacă resturile vegetale din culturile anterioare sunt deja descompuse. Se poate practica și semănatul direct, cu atenție la eliberarea liniei de semănat și la plasarea semințelor în teren bine prelucrat, pentru o răsărire uniformă.
Dacă structura solului este degradată, lucrările se efectuează până la 20 cm adâncime, prin arat sau scarificare, înainte sau în timpul iernii pentru solurile argiloase. În cazul solurilor fragile, precum lutoasele bătătorite, pregătirea se face în perioada de iarnă sau chiar înainte de semănat, pentru a evita ca solul fin să fie umezit de ploi.
Pregătirea patului germinativ reprezintă o etapă esențială pentru obținerea unui randament bun. Cu implemente cu organe de lucru de adâncime medie, precum grapa, lucrarea se efectuează pe un sol zvântat, limitând numărul de treceri pentru a evita tasarea. Pe solurile bătătorite, patul trebuie să fie suficient de gros pentru a preveni formarea crustei de bătătorire. Pe solurile argiloase, o tăvălugire după semănat va asigura un contact bun între sămânță și sol.
